Mi-e rusine...

Confesiunile unui om normal

the rest is still unwritten!

04 Feb 2008

Marturisesc, viata mea nu a fost mereu in nuante pastelate( nu spun roz,pentru ca i hate pink). Nu pot spune ca am trait niste drame existentiale imense,dar nu am fost toata adolescenta mea preocupata de asortarea tricoului cu sireturile de la adidasi. Am trecut prin destule situatii,am reusit insa,cumva, sa ies din ele cu capul sus. Pot oricand vorbi,daca este cazul, despre respectivele situatii,si o pot face privindu-mi interlocutorul in ochi. Nu ma pot lauda la fel si cu ultima mea experienta de viata.Mi-e jena de faptul ca mi-a trebuit atat de mult timp ca sa ma desprind de o poveste a carei sorta este elucidata inca de la sfarsitul lunii august.Mi-e rusine ca am persistat a crede atat de mult intr-un personaj-pentru ca asta a fost,doar un personaj. Mi-e rusine sa povestesc cuiva despre asta.Extrem de putine persoane(si acelea imi sunt foarte de apropiate),au habar despre faptul ca aceasta poveste a continuat sa existe de la un anumit moment-dat,incoace. Doar cea mai buna prietena a mea cunoaste istoria in aproape toata splendoarea mea. Eu singura stiu adevarul-si aici folosesc o exprimare fortata- termenul de "adevar" nu are nicio o legatura cu ceea ce s-a intamplat. Mi-e greu sa definesc motivele care m-au facut sa continui. Pe unele dintre ele le cunosc(da,sunt mai multe),dar imi este destul de greu sa vorbesc depre ele-nu-mi este un subiect facil. Nu stiu de ce,am crezut mereu ca SINCERITATEA ESTE DEZARMANTA. Nu-mi pot explica de ce nu ma pot ascunde in multimea care considera siretenia si viclenia drept niste must-have-uri ale devenirii profesionale si sociale. Mie mi se par pierdere de vreme. Mi se pare ca-mi consuma energie si timp pe care le pot folosi mult mai constructiv. Mi se pare mult mai atractiva ideea de a fi destata pentru ceea ce sunt,decat de a fi iubita pentru ceea ce nu sunt(vorba acelui avatar de la mess). Pe multi,sinceritatea ii dezarmeaza. Mi s-a intamplat de multe ori in viata asta. Mai devreme sau mai tarziu,oamenii ajung sa iti ofere exact ceea ce le oferi...iar mie asta mi-a convenit de minune. Nu a fost ,insa,si cazul lui. El este de piatra. "Armele" mele nu l-au putut misca in niciun fel. Am incercat,si am folosit toate "armele" ortodoxe,dar...nu,nu au functionat. El continua sa merga pe drumul lui,rece,implacabil,fara regrete,fara pareri de rau,si,ceea ce imi pare cel mai grav,fara mustrari de constiinta si fara schimbari de conduita. Stiu ca toate in viata,se intampla cu un sens,ca au rostul lor. Nu-mi este insa clar care a fost rostul acestei intamplari(pacat ca a fost o "intamplare" care a trebuit sa dureze un an de zile). Cu siguranta nu a trebuit sa invat sa nu mai am incredere in oameni. Daca am cunoscut un mincinos si un profitor ordinar,nu inseamna ca toata lumea este la fel. Poate ca a fost nevoie de asta ca sa invat sa nu mai intorc spatele unor persoane care imi dovedesc,cu fapte,ca insemn ceva pentru ei. Nu cred ca mai exista resurse in mine pentru a mai permite cuiva caruia ii acord primul loc in existenta mea,sa imi acorde un loc inexistent in viata lui. Poate de acum inainte,nu voi mai permite cuiva sa ma foloseasca,indifent care este modalitatea in care acesta intelege ca trebuie sa ma foloseasca. Sper ca nu vor mai veni alte situatii in care sa reusesc sa trec cu vederea fapte in privinta carora nu se cade sa procedez asa.Imi place sa cred ca nu voi mai lasa sa existe in viata mea vreun barbat care sa-mi doreasca compania doar atunci cand sunt vesela,amuzanta si spirituala,si care da bir cu fugitii de fiecare data cand sunt suparata,indiferent daca motivul supararii mele este,sau nu,el.Imi doresc,pe viitor,langa mine,un barbat care sa poate reactiona si altfel decat prin tacere si fuga atunci cand nu mi-este suficient de bine pentru a-l face pe el sa se destinda. Imi doresc altfel de lucruri decat imi doream in momentul in care l-am cunoscut. Anul trecut v-as fi insiruit o alta lista de calitati pe care mi le-as fi dorit de la cel care imi este alaturi. El a mimat foarte bine acele calitati....dar,oricum,nu acelea imi trebuiesc. Am recitit inca o data ceea ce am scris in paragraful anterior,de fapt...ceea ce am scris eu inainte sunt niste lucruri de la sine intelese intr-o relatie normala. Din moment ce am experimentat o situatie in care nu am avut parte de ele,am ajuns sa apreciez lucruri atat de normale in alte situatii...le aveam,si nu stiam sa le apreciez. Nu stiam sa apreciez faptul ca prietenul meu isi facea oricand timp pentru mine,chiar daca era la cateva sute bune de kilometri distanta,in celalalt capat al tarii. Am ajuns sa apreciez asta doar dupa ce am iubit un om care nu are niciodata timp si loc,in viata lui,pentru mine. Am invatat ca oamenii nu se schimba. Sau,poate gresesc. Oamenii se pot redefini,re-structura-nu insa si barbatii care au aproape 40 de ani. Stiu ca el nu va citi niciodata ceea ce am scris eu aici.I-am comunicat astea insa in alte forme,in cateva randuri. Le stie. Si stiu ca de ficare data cand ii vorbeam despre asta, nu se petrecea nimic in interiorul lui, nu face altceva decat sa afiseze un zambet rece,plin de satisfactie-zambetul si "fericirea"-poate ca e singura lui forma de fericire- ca a mai facut inca o fata mult mai tanara decat el ca sa-l iubeasca-ce importanta mai au metodele prin care a reusit asta? Privesc ce si cat am scris. Astept ziua in care nu voi mai avea atat de multa energie pentru acest subiect. Pana atunci insa,life goes on...merg la munca,ies,traiesc..imi amintesc... ...merg mai departe. Ramane doar o privire care se intoarce spre o "batalie" definitiv pierduta,si care m-a praduit de toate efectivele emotionale de care dispuneam pana atunci. Mi-e rusine ca am suportat atat de multe. Sincer,mi-e rusine.

Alete insemnari din blog

Il vom uita in cele din urma. Vom uita ca poate,intr-o seara,eram hotarati sa mergem pana la capat.

test

Tabula rassa

Adevarul e ca imi trec destul de multe prin minte acum,in momentul in care imi postez,pentru prima data,un mesaj pe un blog. Mi se pare destul de bizar faptul ca m-a atras aceasta idee,cu atat mai mult,cu cat de cateva ori am incercat sa-mi tin un jurnal personal,si niciodata nu am reusit sa

E normal sa fii vulnerabil

Am recitit in acesta dimineata un pasaj dintr-o carte,in care Osho spunea : " o floare e slaba, o piatra e puternica...Vrei sa fii o floare sau o piatra?". De aceea m-am hotart ca astazi vreau sa scriu despre vulnerabilitate. Oricine e vulnerabil. Exista doar

Mi-e dor...

...de bunicul care avea mereu bomboane in

Despre barbati si femei,cu multe clisee.

Marturisesc,imi cam vine sa vomit in momentul in care aud vorbindu-se,la modul general,despre barbati sau despre femei. Asta se intampla si in contextul in care..urasc generalizarile,atunci cand vine vorba despre oameni. ....adica..ce poate fi mai hilar decat banalele si mult invocatele afirmatii